Brownie cu portocala si crocantele cu chimen

Gandindu-ma de cateva zile incoace despre ceea ce voi scrie, astfel incat sa se lege intr-un fel sau altul cu preparatele pe care vi le voi prezenta in aceasta poveste, ingrediente folosite sunt oarecum o retrospectiva a anului ce urmeaza sa se incheie.

Gustul este atat cel sarat dar si cel dulce acrisor. 

Uitandu-ma in urma, postarile cu si despre mancare nu au fost pe atat de dese pe cat imi doream, nu am nicio scuza, am gatit ori de cate ori am simtit si v-am povestit despre. 

As putea da vina pe faptul ca inca nu detin un aparat semi profesional iar pozele sunt facute cu un telefon. 

Sunt tare curioasa daca in momentul in care imi voi achizitiona un aparat. voi gati si voi scrie mai des, haha.

Imi place sa vorbesc despre mancare, in general, este unul din subiectele de care ma simt atrasa cel mai mult, iar felul in care ma exprim este prin acela de a gati. 

Sufletul vorbeste prin preparatele noastre, noi ne exprimam cu ajutorul acestora, ori de cate ori vrem sa surprindem pe cineva anume sau sa ne suprindem pe noi insine intr-un mod placut. 

Deseori sunt intrebata de ce nu incep sa fac vlogging? Pai, ai nevoie de timp, aparatura necesara, resurse materiale dar si inspiratia necesara pentru acel ceva, ce nu este pe piata. 

Am mentionat mai sus despre gustul dulce acrisor dar si sarat al anului ce tocmai urmeaza sa se incheie, ceea ce inseamna ca am avut un an atat cu lucruri bune si frumoase, dar si de un an in care din nou m-am lovit de acel moment cand cineva pleaca pentru totdeauna de langa noi.
Sa-i pretuim pe cei de langa noi, cat timp ii avem langa noi, sa-i pretuim chiar si pe cei de departe, chiar daca sunt departe uneori ii simtim mult mai aproape, sa fim prezenti, mai optimisti, sa nu ne mai stresam din cauza unor lucruri simple, sa incercam sa ducem o viata sanatoasa, mai linistita din punct de vedere spiritual si sufleteste, sa nu mai punem la suflet si sa invatam sa trecem peste orice lucru care ne incearca.
Cateodata aleg sa gatesc in ideea de a trece peste un lucru care ma supara, e momentul in care nu ma mai pot concentra la nimic altceva, doar la gusturi, arome, parfumuri si temperatura potrivita la cuptor.
Cred ca asa am descoperit placerea de a gati.
Imi aduc aminte de acum cativa ani, fiindca mama mea a trebuit sa plece la lucru peste hotare, toata chestia cu bucatareala a ramas voit pe mana mea, iar prima mancare facuta, a fost mazare cu pui. Norocul meu a fost ca am folosit mazare congelata, ceea ce inseamna ca nu a trebuit sa fierb prea mult la ea, si oarecum asa am reusit sa stapanesc ca si incepator bazele bucatariei, prin lucruri simple.
Nevoia te invata! asta e clar.
De cele mai multe ori aleg sa scriu inainte de prezentarea preparatului, fiindca acel desert ori acel fel de mancare a fost gatit cu un scop, ori datorita unei intamplari, placute sau neplacute.
De data aceasta am ales sa gatesc din bucurie ca o pot face, din recunostinta mea fata de mancare, fata de cei pe care ii am aproape, mai mult sau mai putin langa mine.
Sunt bucuroasa ca va am aici, ca ma faceti sa rad, sa zambesc, sa vad lucrurile asa cum sunt, bune sau rele.
Pentru voi!

Prima reteta este cea de brownie cu portocala.
Reteta clasica tot aici pe blog o veti gasi, iar singurul lucru in plus, cu iz de sarbatoare si o mai multa savoare, o face coaja de la o portocala pe care am ales sa o adaug in compozitie.
Credeti-ma ca a iesit ge ni al !

A doua reteta este cea cu crocantele, facute practic din aluat de saratele, si fiindca nu am vrut sa dau o forma de saratele, am ales atat stele cat si braduti pentru o imagine mai frumoasa de iarna.
Pentru asta avem nevoie de:
500g faina,
200g unt la temperatura camerei
chimen dupa plac
4 oua, 3 pentru compozitie, 1 pentru uns
150ml de iaurt/sana
100g telemea
Pentru inceput vom amesteca untul cu faina, pana ce obtinem o textura ca de frimituri, in mijloc vom face putin loc pentru adaugarea oualelor, iaurtului, branza rasa si amestecam, daca mai trebuie faina, completati, si chiar branza pentru a echilibra gusturile. Framantam, infoliem aluatul si il dam la frigider pentru o ora.
Dupa o ora, vom intinde aluatul si vom da cate o forma, si tot asa, pana ce nu ne mai ramane deloc.
Ungem cu ou si presaram chimen peste, le adaugam in cuptor la 180 de grade pana ce acestea vor deveni aurite
Mie mi-au intrat in cuptor, 3 tavi pline cu stele si braduti.

Et voila, brownie cu portocala si crocantele sarate,

Bon appetit !

Craciun frumos! 

Tarta cu pere

Povestea unei tarte cu pere, a pornit de la ideea de a face o tarta cu prune.
Azi dimineata, pana sa plec spre sala, o prea frumoasa mamica, a postat pe al ei cont de instagram, o tarta cu prune, ce arata demential.
Cat au fost prunele pe piata, mereu am amanat mometul de a face o tarta cu prune.
Recunosc, sunt influentata de ceea ce vad in jurul meu, sunt lucruri pe care le vad si imi plac, sunt oameni ce-i intalnesc si-mi plac, sunt carti despre care tot aud si mi le cumpar, sunt gusturi si retete ce vreau sa le reproduc. Ma straduiesc sa iau ce-i mai bun din jurul meu, sa dau la o parte lucrurile mai putin placute, sa creez emotii, nu doar prin mancare dar si prin felul meu de a fi.
Fiecare dintre noi suntem o inspiratie pentru cei din jurul nostru, putem fi din categoria " asa da " si " asa nu ".
Sa avem curajul sa ramanem noi insine, sa dam la o parte lucrurile care ne supara, prin orice mijloc terapeutic. Multi dintre noi o facem prin citit, prin dans, prin gatit, prin miscare, plimbari, s.a.
"Omul, din greseli invata!", este primul lucru pe care mi l-am amintit cand am pornit cuptorul.
Zilele trecute am facut un cheesecake pe care nu l-am mai adus aici, pe blog, din cauza faptului ca s-a ars putin mai mult pe blat, din cauza cuptorului ce nu mai are butonul gradat, acesta fiind inlocuit, iar focul a fost cam mare.
De data aceasta m-am asigurat ca flacara nu mai este atat de agresiva, si chiar daca tarta va sta putin mai mult in cuptor, sper doar sa iasa asa cum trebuie.
E normal atunci cand o patim, sa fim mai prudenti, sa avem mai multa grija, dar increderea si perseveranta sa nu dispara.
E normal sa dam gres, mai ales cand ne lovim de un lucru nou, si e normal ca acesta sa ne descurajeze, pe moment. Nu inseamna ca nu trebuie sa mai incercam, asta o putem face schimband tactica.
Nimic nu este imposibil, putem obtine tot ceea ce ne dorim, mai devreme sau mai tarziu, important este sa avem incredere si speranta ca lucrurile se vor aseza la timpul lor.
Si pentru ca nu am mai gasit prune pe piata, am ales sa fac o tarta cu pere si nuci care a iesit delicioasa, numai buna pentru o vreme atat de mohorata, dar totodata relaxanta.
Am observat ca vremea de afara ne influenteaza starea de spirit, cel putin pe mine ma linisteste.
Este adevarat ca nu mai detinem acelasi nivel de energie pe care il avem intr-o zi cu soare. Dar este momentul oportun de a ne reincarca bateriile, pentru zilele cu soare. :)
Pentru tarta cu pere, avem nevoie de urmatoarele ingrediente:
Aluatul este compus din:
7 linguri de ulei
7 linguri de zahar
7 linguri de apa
1 ou
1 praf de copt pe care l-am turnat direct in compozitie
un praf de sare
o esenta de vanilie
si faina cat cuprinde, pentru a ne da ocazia de a ne juca frumos cu aluatul reusind astfel sa il modelam.

Compozitia:
3-4 pere,
o mana de nuci,
esenta de migdale
2 lingurite de miere
30g unt

Feliem perele, nu foarte subtiri, si le lasam intr-un bol impreuna cu esenta de migdale.

Aluatul il pregatim in felul urmator:
Amestecam oul impreuna cu apa, zaharul, uleiul, esenta de vanilie, ajutandu-ne de un tel.
Adaugam praful de copt, praful de sare si faina de data aceasta amestecand cu mana toate aceste ingrediente, pana ce obtinem un aluat usor de intins.
Obtinem foaia de aluat, o asezam in forma si adaugam feliile de pere peste aceasta.
Punem nucile, turnam mierea peste compozitie si restul bucatelelor de unt.

Dam la cuptor pentru 50 de minute la o temperatura de 150 grade celsius.
Lasam tarta sa se raceasca pentru a o putea taia.

Et voilla, tarta cu pere si nuci, de sezon :)

Merge de minune cu inghetata de vanilie. 

Bon appetit!

Sa fie bucurie in bucatarie, si nu va descurajati daca nu va iese din prima :)

Paste cu pui si spanac proaspat

Un alt mod de a incheia o zi incarcata este acela de a gati.
Multi dintre noi incheiem ziua intr-un anume mod in care ne putem relaxa, eu cateodata prefer sa-mi inchei ziua ori prin a citi ,ori prin a gati. In ultima perioada recunosc ca m-am aruncat in lectura, si asta datorita unori carti si povesti frumoase pe care le-am descoperit ori mi-au fost recomandate.
Poate multi dintre voi va ganditi: are prea mult timp la dispozitie sa faca acest lucru.
Nu, e vorba doar de cum ne prioritizam lucrurile atat in timpul zilei cat si in viata, pentru a face ceea ce ne dorim, pentru a obtine lucruri, s.a.
Inainte de a avea jobul pe care il am la ora actuala, ceea ce imi ofera suficient timp la dispozitie in a face si alte lucruri, mult mai multe in afara de somnul dupa care tanjesc in anumite zile atunci cand ma intorc de la zbor, aveam un job full time, ceea ce presupunea 9 ore de munca ( 1h pauza ), plus doua zile pe saptamana libere, dintre care una era dedicata treburilor casnice, iar acelea nu erau mereu in weekend.
Era un job solicitant psihic, rabdarea imi era pusa la incercare zi de zi, intalneam fel si fel de oameni, insa totul tinea de atitudinea mea in fata lor.
Era o provocare pentru mine, fiecare client in parte.
Nu e greu dar nici usor atunci cand lucrezi cu oamenii, de foarte multe ori plecam incarcata negativ iar singurul lucru care ma deconecta de toata aceasta stare, era mersul pe jos de la job catre casa, dar si gatitul.
Fiecare dintre noi avem o pasiune, o pasiune ce ne ofera prilejul de a ne petrece mai mult timp cu noi insine. O pasiune care ne ajuta sa ne descoperim pe noi ca si oameni, care ne dezvolta si care ne da sansa de a fi intr-un univers doar al nostru.
Pentru asta trebuie sa avem timp, sa ne facem timp. Macar pentru acest lucru.
Tindem sa spunem ca nu avem timp de nimic, ca nu avem timp sa comunicam unii cu ceilalti, ca nu avem timp sa ne cunoastem, ca nu avem timp.
Totul tine de a ne face timp pentru ceea ce ne dorim, pentru ceea ce ne place si pentru ceea ce stim ca ne relaxeaza.
Iar daca nu avem timp acum pentru aceste lucruri, cand anume vom avea?
Sa ne gasim timp sa gatim pentru cei dragi daca nu pentru noi, acest lucru ii va bucura enorm.
Pe langa minunata cina pe care o veti pregati, voia buna va fi la locul ei, si ce poate fi mai frumos si placut decat prin a incheia ziua alaturi de cei ce iti sunt recunoscatori pentru mancarea delicioasa dar si pentru gestul in sine.
Sa ne apreciem mai mult unii pe ceilalti, fie ca ne gatesc ori incropesc cateva gustari de seara, acest lucru nu este facut doar la nevoie, dar si din dorinta de a ne arata iubirea, respectul si recunostinta unii in fata celorlalti.
Sper ca si de data aceasta, reteta este una foarte simpla, usor de abordat, iar gustul pe masura asteparilor.
Nu aveti nevoie de foarte multe ingrediente, pentru trei persoane, am folosit:
2 conserve de rosii cubulete
1/2 piept de pui dezosat si fara pielita
o capatana de usturoi
sare, piper
paste
ulei de masline
o caserola de baby spanac proaspat
o cutie mica de smantana pentru gatit
parmezan

Am pus apa la fiert pentru paste impreuna cu sare, iar dupa ce aceasta a ajuns in punctul de fierbere, am adaugat pastele, amestecand din cand in cand, lasandu-le la fiert atat cat scrie pe cutie, intre 8 si 10 minute.
Pieptul de pui l-am taiat cubulete, si l-am pus in 3 linguri de ulei de masline, impreuna cu sare si piper pentru a se rumeni.
Dupa ce puiul este gata, dam bucatile la o parte, iar in tigaia in care am pregatit puiul, peste ramasitele de pui ramase, vom adauga alte 3 linguri de ulei de masline, usturoiul tocat bucatele, sare, piper, rosiile cubulete, iar dupa circa opt minute de fierbere, vom adauga smantana lichida.
Amestecam aproximativ trei minute, dupa care vom adauga fruntele de spanac proaspat.
( nu stiu daca este gresit sau nu, dar intotdeauna obisnuiesc sa spal salata, frunzele de spanac, tot ce este intr-o caserola, curatat si ambalat ).

Amestecam iar dupa un minut adaugam si bucatile de pui, lasand astfel compozitia pe foc alte doua minute.
Dupa ce pastele au fiert, le vom adauga si pe acestea peste sosul format, e voilla...

Paste cu pui si spanac proaspat.

Bon appetito

Sa fie bucurie in bucatarie !

Tagliatelle de casa cu sos rosu si mozzarela

Sunt foarte multe luni de cand nu am mai scris. Ma uit in urma peste toate aceste postari si vad numai deserturi. Zambesc, stiind ca la inceput ma feream teribil de aceasta aventura frumoasa de a indulci papilele gustative ale apropiatilor mei si nu numai. Nu eram foarte sigura ca voi fi atrasa si de acest domeniu, al tartelor si al prajiturilor. Nici ceea ce fac in prezent nu ma duce la un nivel foarte inalt, insa faptul ca am putut evolua pana la un blat de tarta ori o choco lava, pentru mine este mai mult decat imi puteam imagina.
Sa fim ferm convinsi ca totul este posibil pe aceasta lume, indiferent de ceea ce ne dorim, putem avea si putem obtine la un moment dat, la timpul potrivit. Trebuie doar sa ne imaginam acolo, acesta fiind un START in obtinerea acelui lucru.
Ma feream in a achizitiona mici forme de prajituri, cantar pentru produse, masuri si nu numai, insa toate acestea le-am primit din partea prietenilor mei, care vedeau in mine un potential in prepararea deserturilor. M-au incurajat sa fac si acest pas si da, datorita lor am experimentat.
Reteta de astazi nu este un desert de fructe, ori un desert de ciocolata, ci este un "desert" al pastelor, cum vreau eu sa-l numesc; un " desert " ce-mi va aduce aminte de Roma si de experienta mea unica, intr-un oras plin de istorie la orice pas. Un oras in care doresti sa te pierzi, pentru simplul fapt ca oriunde vei ajunge, orice colt de strada, ori alee, va fi atat de special si magic.
Am redescoperit pe blog, o postare de acum 5 ani daca nu ma insel, o reteta pe care am realizat-o pentru un concurs ce avea ca premiu, un curs de gatit in cadrul Academiei Barilla din Parma si un alt curs de gatit undeva prin Roma. Nu ma aflam nici atunci la un nivel foarte ridicat, insa stiu ca totul s-a derulat cu ajutorul unor voturi pe site-ul respectiv. Nu m-am aflat nici printre primii 10 cei mai votati, insa tot mi-am imaginat  ca intr-o buna zi voi ajunge in Roma si voi servi cele mai bune paste cu speranta ca voi descoperi secretul acestora.
Si chiar asa a fost, tin minte ca in acele doua zile cat am petrecut pe acolo, orice loc in care intram, ma uitam peste al lor meniu, in cautarea ingredientului secret.
Eram ferm convinsa ca nu exista nici un alt ingredient supriza, fata de ceea ce stiam eu pana atunci in ceea ce priveste anumite retete de paste pe care eu le abordasem pana in acel moment.
Sunt o multime de tehnici in prepararea sosurilor pentru paste.
Acum 8 ani, mama mi-a trimis din Italia, doua " masini " de facut paste de casa, si spre rusinea mea, nici pana in momentul de fata nu le-am incercat. Inca am o reticienta in a framanta aluaturi, nu mi se pare un lucru foarte usor, si da, tot noi il putem face sa para usor. Si pentru ca azi voiam sa pregatesc o reteta de paste, dorul de Italia m-a facut sa ma gandesc la acele paste pe care le-am servit in Roma, paste facute de casa, ocazie cu care am rugat-o pe mama, sa le realizeze cu ajutorul acestei masini de facut paste, ca mai apoi eu sa ma ocup de sos.

Pentru aceasta reteta, puteti folosi orice fel de tagliatelle, deci nu va faceti griji. Daca totusi aveti asa ceva acasa, timp si rabdare, recomand totusi tagliatelle facute in casa.
Pentru aceasta reteta, aveti nevoie de urmatoarele ingrediente:

Paste - Tagliatelle, ( le gasiti atat la cutii,( 9-10 minute timp de fierbere ) cat si in varianta fresh de la frigider, ( 5-6 minute timp de fierbere ) si le recomand mult mai mult pe acestea. ).
Rosii in bulion, 1 conserva
Busuioc proaspat
Sare
Piper
Ulei de masline
O ceapa
3 catei de usturoi
Mozarella

Incepem prin a pune apa la fiert plus un strop de sare.
Cat fierb pastele, vom pregati sosul de rosii.
Calim ceapa, dupa care intr-un bol, vom adauga rosiile in bulion, usturoiul, ceapa calita, sarea si piperul. Le vom mixa cu ajutorul mixerului vertical, pentru obtinerea texturii fin cremoasa a sosului.
Adaugam din nou in tigaie pentru fierberea lui, iar cu doua minute inainte de stingerea focului, adaugam patru linguri din apa in care pastele au fiert, frunze de busuioc proaspat, si lasam sa fiarba.

Scurgem pastele bine de tot, turnam cativa stropi de ulei de masline, parmezan ras, adaugam peste acestea sosul de rosii, punem bucati de mozarella,  et voila..

Tagliatelle de casa cu sos rosu si mozzarela

Bon appetito! 

Gatiti cu bucurie in bucatarie! 

Tarta de rubarba si capsuni

Povestea unei tarte de rubarba si capsuni, cu cele mai nereusite poze, dar cea mai gustoasa din tot Universul !!!
Azi dimineata la 02:30 cand a sunat alarma sa ma trezesc, nu ma gandeam ca dupa ce vin de la treaba voi ateriza in bucatarie. Deja vedeam patul si pofta cu care as fi dormit.
Dar nu a fost asa,  deoarece acum doua zile cand am ajuns prin LIDL, am vazut tijele roz colorate de rubarba si deja parca simteam gustul de tarta proaspat scoasa din cuptor, servind-o fierbinte.
Anul trecut am pregatit un crumble de rubarba, ceea ce m-a facut sa revin cu mare drag la o reteta pentru aceasta. Tarta de rubarba si capsuni cel mai adesea am intalnit-o prin emisiunile lui Gordon Ramsay, Jamie Oliver si Nigella Lawson.
De obicei cand imi este pofta de un anume fel de mancare ori desert, merg sa-l servesc sau de ce nu, ma aventurez in pregatirea acestuia. Si cum imi plac tartele de orice fel, tarta de rubarba si capsuni este una din acele tarte cu o combinatie de gusturi dulce, acrisor, textura fixa si crocanta la un loc.
Pozele din pacate nu transmit foarte multe, insa imi dau silinta in a explica pas cu pas realizarea minunatei tarte. Sa aveti incredere in voi atunci cand pregatiti ceva si astfel nu veti da gres.
Reteta in sine este una extrem de simpla, cu putine ingrediente, suflet si multa multa pasiune!!!
Ingrediente;
Aluatul este compus din:
11 linguri de zahar ( rase )
11 linguri de apa
11 linguri de ulei
1 ou intreg
esenta de vanilie
un praf de copt pe care l-am pus direct in compozitie
faina cat cuprinde, pentru a avea un aluat usor de framantat si de intins foaie
un praf de sare

300g de rubarba, ( 3 tije de rubarba )
10 capsuni
3 linguri de zahar 

Feliem rubarba in cubulete de 1cm grosime, capsunile le taiem in patru, le aruncam pe toate intr-un castron si le amestecam cu cele trei linguri de zahar, lasandu-le in tot acest timp pana la pregatirea aluatului. 

Aluatul il preparam astfel.
Mai intai amestecam oul, zaharul, apa, uleiul, esenta de vanilie, ajutandu-ne de un tel. Adaugam praful de copt, sarea si faina, de data aceasta framantand aluatul cu ajutorul propriilor maini.
Impartim aluatul pe din doua: 70% cu 30%. Trebuie sa iasa doua mingii.  Acesta trebuie sa fie usor de modelat si de intins cu sucitorul pe o zona plata, tapetata cu faina. Modelati asa cum simtiti si doriti, tot delicioasa va iesi ! 
Modelam marginile cu ajutorul degetelor sau a unei furculite, depinde doar de ce model doriti sa iasa :), intepam cu furculita si la urma turnam compozitia de rubarba si capsuni, iar restul de blat, cum doriti, il puteti pune deasupra. Ungem la final cu un ou batut, pentru culoare si luciu.
Tarta am lasat-o in cuptor pentru 50 de minute, cam la 7-8  cm de foc. Am un cuptor mai vechi ceea ce mi-a luat ceva vreme sa ma prind cum functioneaza el de fapt si cum se comporta cu anumite preparate. Voi daca aveti un cuptor de o tehnologie mai noua, recomand 180 de grade cu un timp de 40 de minute, ventilatie atat de sus cat si de jos.
Tarta trebuie sa se rumeneasca.

Et voila, tarta de rubarba si capsuni :) 

Bon appetit! 

Sa fie bucurie in bucatarie ! 

Tarta cu mere

Activitatile de dimineata sunt cele care ne incarca cu energie pozitiva, atat timp cat facem ceea ce ne place, relaxeaza. Unii dintre voi poate mergeti la sala, serviti micul dejun inca de la prima ora a zilei, eu de cele mai multe ori nu fac toate aceste lucruri din diferite motive. Azi dimineata spre exemplu stiam ceea ce voi face si nu am mai stat pe ganduri, asa ca m-am apucat de aceasta frumoasa, gustoasa si minunata tarta cu mere. Framantat aluatul, curatat merele, cules flori de zarzar.
O reteta extrem de simpla, ca orice alta reteta ce o impartasesc cu voi :).

Aluatul este compus din:

11 linguri de zahar ( rase )
11 linguri de apa
11 linguri de ulei
1 ou intreg
esenta de vanilie
un praf de copt pe care l-am pus direct in compozitie
faina cat cuprinde, pentru a avea un aluat usor de framantat si de intins foaie
un praf de sare

5 mere
o jumatate zeama de lamaie
3 linguri de zahar
1 ou
esenta de rom
3 linguri de scortisoara
30 de grame de unt

si, inghetata de vanilie :)

Cuptor 160 grade

Mai intai vom pregati merele
Le curatam, le taiem felii subtiri, le adaugam intr-un castron peste care punem scortisoara, esenta de rom, zeama de lamaie si zaharul. Amestecam si le lasam asa pana ce terminam foaia de aluat.

Aluatul il preparam astfel.
Mai intai amestecam oul, zaharul, apa, uleiul, esenta de vanilie, ajutandu-ne de un tel. Adaugam praful de copt, sarea si faina, de data aceasta framantand aluatul cu ajutorul propriilor maini.
Impartim aluatul pe din doua: 70% cu 30%. Trebuie sa iasa doua mingii.  Acesta trebuie sa fie usor de modelat si de intins cu sucitorul pe o zona plata, tapetata cu faina.  Partea mai mare va fi blatul. Cea de-a doua trebuie sa fie mai subtire, deoarece cu ajutorul acesteia puteti inveli intreaga tarta asa cum doriti. Eu am realizat cu ajutorul unei forme:  floricele.
Tapetam cu faina si putin unt, o forma rotunda de tarta, si asezam blatul in aceasta.

Modelam marginile cu ajutorul degetelor sau a unei furculite, depinde doar de ce model doriti sa iasa :), intepam cu furculita si la urma turnam compozitia de mere. Peste mere vom adauga si restul de blat modelat.
Am uns floricelele cu oul batut pentru culoare si luciu.

Printre feliile de mere am adaugat bucatele mici de unt, pentru a ajuta la fragerizea aluatului si nu numai.
Tarta am lasat-o in cuptor pentru 50 de minute, cam la 7-8  cm de foc. Am un cuptor mai vechi ceea ce mi-a luat ceva vreme sa ma prind cum functioneaza el de fapt si cum se comporta cu anumite preparate. Voi daca aveti un cuptor de o tehnologie mai noua, recomand 180 de grade cu un timp de 40 de minute, ventilatie atat de sus cat si de jos.
Tarta trebuie sa se rumeneasca.

Et voila, tarta cu mere si inghetata de vanilie.

 Serviti cu drag si bucurie

Bon appetit! 

Brownie cu dulceata de coacaze, coaja de portocala si scortisoara

I-am dat aceasta denumire deoarece consider ca aceste ingrediente au facut ca Brownie-ul din seara aceasta sa fie delicios, de post si de servit tot, tot, tot.
Suntem in perioada postului, cum am mai povestit intr-o postare anterioara despre cum privesc eu postul, zic sa nu ne rezumam doar la a consuma alimente vegetale, si sa fim mai recunoscatori pentru ceea ce avem, inconjoara, sa ne gandim ca nu toti au avut aceeasi sansa ca si noi, si nu doar in aceasta perioada a anului sa gandim asa, ci... zi de zi.

S-aveti parte de zile linistite, frumoase, pline de voie buna si pace. 

Pentru brownie, nu aveti nevoie de foarte multe ingrediente:

200g faina,
150g zahar
25ml esenta de rom
30g cacao
coaja de la o portocala
100ml apa
1/2 lingurita de praf de copt
1/2 lingurita de bicarbonat
1 lingurita de scortisoara
un varf de cutit de praf de sare
60ml ulei de floarea soarelui
100g nuci macinate
50g ciocolata neagra ( 50% cacao )
4 linguri de dulceata ( puteti folosi ce dulceata doriti )
nuci pentru ornat.

Mod de preparare

Mai intai vom amesteca ingredientele uscate, si anume : nucile, faina, cacao, praful de copt, bicarbonat, praful de sare, scortisoara, ajutandu-ne de un tel.
Intr-un alt castron vom amesteca zaharul, uleiul, dulceata, adaugam esenta de rom si omogenizam cele doua compozitii la finalul careia adaugam ciocolata topita si coaja de portocala. Amestecam cu o spatula, turnam compozitia intr-o tava rotunda tapetata cu hartie de copt, nivelam, ornam cu bucati de nuci si dam la cuptor la 180g pentru aproximativ 30 de minute. Verificati din cand in cand, trebuie sa treaca testul " scobitoarea " .
Puteti de asemenea sa preparati si o glazura, eu nu am mai avut din ce si eram prea nerabdatoare sa tai prajitura :).

Et voila, Brownie cu dulceata de coacaze, coaja de portocala si scortisoara.

Spor si bucurie in bucatarie s-aveti. 

Craciun frumos!