Tarta cu pere

Povestea unei tarte cu pere, a pornit de la ideea de a face o tarta cu prune.
Azi dimineata, pana sa plec spre sala, o prea frumoasa mamica, a postat pe al ei cont de instagram, o tarta cu prune, ce arata demential.
Cat au fost prunele pe piata, mereu am amanat mometul de a face o tarta cu prune.
Recunosc, sunt influentata de ceea ce vad in jurul meu, sunt lucruri pe care le vad si imi plac, sunt oameni ce-i intalnesc si-mi plac, sunt carti despre care tot aud si mi le cumpar, sunt gusturi si retete ce vreau sa le reproduc. Ma straduiesc sa iau ce-i mai bun din jurul meu, sa dau la o parte lucrurile mai putin placute, sa creez emotii, nu doar prin mancare dar si prin felul meu de a fi.
Fiecare dintre noi suntem o inspiratie pentru cei din jurul nostru, putem fi din categoria " asa da " si " asa nu ".
Sa avem curajul sa ramanem noi insine, sa dam la o parte lucrurile care ne supara, prin orice mijloc terapeutic. Multi dintre noi o facem prin citit, prin dans, prin gatit, prin miscare, plimbari, s.a.
"Omul, din greseli invata!", este primul lucru pe care mi l-am amintit cand am pornit cuptorul.
Zilele trecute am facut un cheesecake pe care nu l-am mai adus aici, pe blog, din cauza faptului ca s-a ars putin mai mult pe blat, din cauza cuptorului ce nu mai are butonul gradat, acesta fiind inlocuit, iar focul a fost cam mare.
De data aceasta m-am asigurat ca flacara nu mai este atat de agresiva, si chiar daca tarta va sta putin mai mult in cuptor, sper doar sa iasa asa cum trebuie.
E normal atunci cand o patim, sa fim mai prudenti, sa avem mai multa grija, dar increderea si perseveranta sa nu dispara.
E normal sa dam gres, mai ales cand ne lovim de un lucru nou, si e normal ca acesta sa ne descurajeze, pe moment. Nu inseamna ca nu trebuie sa mai incercam, asta o putem face schimband tactica.
Nimic nu este imposibil, putem obtine tot ceea ce ne dorim, mai devreme sau mai tarziu, important este sa avem incredere si speranta ca lucrurile se vor aseza la timpul lor.
Si pentru ca nu am mai gasit prune pe piata, am ales sa fac o tarta cu pere si nuci care a iesit delicioasa, numai buna pentru o vreme atat de mohorata, dar totodata relaxanta.
Am observat ca vremea de afara ne influenteaza starea de spirit, cel putin pe mine ma linisteste.
Este adevarat ca nu mai detinem acelasi nivel de energie pe care il avem intr-o zi cu soare. Dar este momentul oportun de a ne reincarca bateriile, pentru zilele cu soare. :)
Pentru tarta cu pere, avem nevoie de urmatoarele ingrediente:
Aluatul este compus din:
7 linguri de ulei
7 linguri de zahar
7 linguri de apa
1 ou
1 praf de copt pe care l-am turnat direct in compozitie
un praf de sare
o esenta de vanilie
si faina cat cuprinde, pentru a ne da ocazia de a ne juca frumos cu aluatul reusind astfel sa il modelam.

Compozitia:
3-4 pere,
o mana de nuci,
esenta de migdale
2 lingurite de miere
30g unt

Feliem perele, nu foarte subtiri, si le lasam intr-un bol impreuna cu esenta de migdale.

Aluatul il pregatim in felul urmator:
Amestecam oul impreuna cu apa, zaharul, uleiul, esenta de vanilie, ajutandu-ne de un tel.
Adaugam praful de copt, praful de sare si faina de data aceasta amestecand cu mana toate aceste ingrediente, pana ce obtinem un aluat usor de intins.
Obtinem foaia de aluat, o asezam in forma si adaugam feliile de pere peste aceasta.
Punem nucile, turnam mierea peste compozitie si restul bucatelelor de unt.

Dam la cuptor pentru 50 de minute la o temperatura de 150 grade celsius.
Lasam tarta sa se raceasca pentru a o putea taia.

Et voilla, tarta cu pere si nuci, de sezon :)

Merge de minune cu inghetata de vanilie. 

Bon appetit!

Sa fie bucurie in bucatarie, si nu va descurajati daca nu va iese din prima :)

Paste cu pui si spanac proaspat

Un alt mod de a incheia o zi incarcata este acela de a gati.
Multi dintre noi incheiem ziua intr-un anume mod in care ne putem relaxa, eu cateodata prefer sa-mi inchei ziua ori prin a citi ,ori prin a gati. In ultima perioada recunosc ca m-am aruncat in lectura, si asta datorita unori carti si povesti frumoase pe care le-am descoperit ori mi-au fost recomandate.
Poate multi dintre voi va ganditi: are prea mult timp la dispozitie sa faca acest lucru.
Nu, e vorba doar de cum ne prioritizam lucrurile atat in timpul zilei cat si in viata, pentru a face ceea ce ne dorim, pentru a obtine lucruri, s.a.
Inainte de a avea jobul pe care il am la ora actuala, ceea ce imi ofera suficient timp la dispozitie in a face si alte lucruri, mult mai multe in afara de somnul dupa care tanjesc in anumite zile atunci cand ma intorc de la zbor, aveam un job full time, ceea ce presupunea 9 ore de munca ( 1h pauza ), plus doua zile pe saptamana libere, dintre care una era dedicata treburilor casnice, iar acelea nu erau mereu in weekend.
Era un job solicitant psihic, rabdarea imi era pusa la incercare zi de zi, intalneam fel si fel de oameni, insa totul tinea de atitudinea mea in fata lor.
Era o provocare pentru mine, fiecare client in parte.
Nu e greu dar nici usor atunci cand lucrezi cu oamenii, de foarte multe ori plecam incarcata negativ iar singurul lucru care ma deconecta de toata aceasta stare, era mersul pe jos de la job catre casa, dar si gatitul.
Fiecare dintre noi avem o pasiune, o pasiune ce ne ofera prilejul de a ne petrece mai mult timp cu noi insine. O pasiune care ne ajuta sa ne descoperim pe noi ca si oameni, care ne dezvolta si care ne da sansa de a fi intr-un univers doar al nostru.
Pentru asta trebuie sa avem timp, sa ne facem timp. Macar pentru acest lucru.
Tindem sa spunem ca nu avem timp de nimic, ca nu avem timp sa comunicam unii cu ceilalti, ca nu avem timp sa ne cunoastem, ca nu avem timp.
Totul tine de a ne face timp pentru ceea ce ne dorim, pentru ceea ce ne place si pentru ceea ce stim ca ne relaxeaza.
Iar daca nu avem timp acum pentru aceste lucruri, cand anume vom avea?
Sa ne gasim timp sa gatim pentru cei dragi daca nu pentru noi, acest lucru ii va bucura enorm.
Pe langa minunata cina pe care o veti pregati, voia buna va fi la locul ei, si ce poate fi mai frumos si placut decat prin a incheia ziua alaturi de cei ce iti sunt recunoscatori pentru mancarea delicioasa dar si pentru gestul in sine.
Sa ne apreciem mai mult unii pe ceilalti, fie ca ne gatesc ori incropesc cateva gustari de seara, acest lucru nu este facut doar la nevoie, dar si din dorinta de a ne arata iubirea, respectul si recunostinta unii in fata celorlalti.
Sper ca si de data aceasta, reteta este una foarte simpla, usor de abordat, iar gustul pe masura asteparilor.
Nu aveti nevoie de foarte multe ingrediente, pentru trei persoane, am folosit:
2 conserve de rosii cubulete
1/2 piept de pui dezosat si fara pielita
o capatana de usturoi
sare, piper
paste
ulei de masline
o caserola de baby spanac proaspat
o cutie mica de smantana pentru gatit
parmezan

Am pus apa la fiert pentru paste impreuna cu sare, iar dupa ce aceasta a ajuns in punctul de fierbere, am adaugat pastele, amestecand din cand in cand, lasandu-le la fiert atat cat scrie pe cutie, intre 8 si 10 minute.
Pieptul de pui l-am taiat cubulete, si l-am pus in 3 linguri de ulei de masline, impreuna cu sare si piper pentru a se rumeni.
Dupa ce puiul este gata, dam bucatile la o parte, iar in tigaia in care am pregatit puiul, peste ramasitele de pui ramase, vom adauga alte 3 linguri de ulei de masline, usturoiul tocat bucatele, sare, piper, rosiile cubulete, iar dupa circa opt minute de fierbere, vom adauga smantana lichida.
Amestecam aproximativ trei minute, dupa care vom adauga fruntele de spanac proaspat.
( nu stiu daca este gresit sau nu, dar intotdeauna obisnuiesc sa spal salata, frunzele de spanac, tot ce este intr-o caserola, curatat si ambalat ).

Amestecam iar dupa un minut adaugam si bucatile de pui, lasand astfel compozitia pe foc alte doua minute.
Dupa ce pastele au fiert, le vom adauga si pe acestea peste sosul format, e voilla...

Paste cu pui si spanac proaspat.

Bon appetito

Sa fie bucurie in bucatarie !