Brownie cu portocala si crocantele cu chimen

Gandindu-ma de cateva zile incoace despre ceea ce voi scrie, astfel incat sa se lege intr-un fel sau altul cu preparatele pe care vi le voi prezenta in aceasta poveste, ingrediente folosite sunt oarecum o retrospectiva a anului ce urmeaza sa se incheie.

Gustul este atat cel sarat dar si cel dulce acrisor. 

Uitandu-ma in urma, postarile cu si despre mancare nu au fost pe atat de dese pe cat imi doream, nu am nicio scuza, am gatit ori de cate ori am simtit si v-am povestit despre. 

As putea da vina pe faptul ca inca nu detin un aparat semi profesional iar pozele sunt facute cu un telefon. 

Sunt tare curioasa daca in momentul in care imi voi achizitiona un aparat. voi gati si voi scrie mai des, haha.

Imi place sa vorbesc despre mancare, in general, este unul din subiectele de care ma simt atrasa cel mai mult, iar felul in care ma exprim este prin acela de a gati. 

Sufletul vorbeste prin preparatele noastre, noi ne exprimam cu ajutorul acestora, ori de cate ori vrem sa surprindem pe cineva anume sau sa ne suprindem pe noi insine intr-un mod placut. 

Deseori sunt intrebata de ce nu incep sa fac vlogging? Pai, ai nevoie de timp, aparatura necesara, resurse materiale dar si inspiratia necesara pentru acel ceva, ce nu este pe piata. 

Am mentionat mai sus despre gustul dulce acrisor dar si sarat al anului ce tocmai urmeaza sa se incheie, ceea ce inseamna ca am avut un an atat cu lucruri bune si frumoase, dar si de un an in care din nou m-am lovit de acel moment cand cineva pleaca pentru totdeauna de langa noi.
Sa-i pretuim pe cei de langa noi, cat timp ii avem langa noi, sa-i pretuim chiar si pe cei de departe, chiar daca sunt departe uneori ii simtim mult mai aproape, sa fim prezenti, mai optimisti, sa nu ne mai stresam din cauza unor lucruri simple, sa incercam sa ducem o viata sanatoasa, mai linistita din punct de vedere spiritual si sufleteste, sa nu mai punem la suflet si sa invatam sa trecem peste orice lucru care ne incearca.
Cateodata aleg sa gatesc in ideea de a trece peste un lucru care ma supara, e momentul in care nu ma mai pot concentra la nimic altceva, doar la gusturi, arome, parfumuri si temperatura potrivita la cuptor.
Cred ca asa am descoperit placerea de a gati.
Imi aduc aminte de acum cativa ani, fiindca mama mea a trebuit sa plece la lucru peste hotare, toata chestia cu bucatareala a ramas voit pe mana mea, iar prima mancare facuta, a fost mazare cu pui. Norocul meu a fost ca am folosit mazare congelata, ceea ce inseamna ca nu a trebuit sa fierb prea mult la ea, si oarecum asa am reusit sa stapanesc ca si incepator bazele bucatariei, prin lucruri simple.
Nevoia te invata! asta e clar.
De cele mai multe ori aleg sa scriu inainte de prezentarea preparatului, fiindca acel desert ori acel fel de mancare a fost gatit cu un scop, ori datorita unei intamplari, placute sau neplacute.
De data aceasta am ales sa gatesc din bucurie ca o pot face, din recunostinta mea fata de mancare, fata de cei pe care ii am aproape, mai mult sau mai putin langa mine.
Sunt bucuroasa ca va am aici, ca ma faceti sa rad, sa zambesc, sa vad lucrurile asa cum sunt, bune sau rele.
Pentru voi!

Prima reteta este cea de brownie cu portocala.
Reteta clasica tot aici pe blog o veti gasi, iar singurul lucru in plus, cu iz de sarbatoare si o mai multa savoare, o face coaja de la o portocala pe care am ales sa o adaug in compozitie.
Credeti-ma ca a iesit ge ni al !

A doua reteta este cea cu crocantele, facute practic din aluat de saratele, si fiindca nu am vrut sa dau o forma de saratele, am ales atat stele cat si braduti pentru o imagine mai frumoasa de iarna.
Pentru asta avem nevoie de:
500g faina,
200g unt la temperatura camerei
chimen dupa plac
4 oua, 3 pentru compozitie, 1 pentru uns
150ml de iaurt/sana
100g telemea
Pentru inceput vom amesteca untul cu faina, pana ce obtinem o textura ca de frimituri, in mijloc vom face putin loc pentru adaugarea oualelor, iaurtului, branza rasa si amestecam, daca mai trebuie faina, completati, si chiar branza pentru a echilibra gusturile. Framantam, infoliem aluatul si il dam la frigider pentru o ora.
Dupa o ora, vom intinde aluatul si vom da cate o forma, si tot asa, pana ce nu ne mai ramane deloc.
Ungem cu ou si presaram chimen peste, le adaugam in cuptor la 180 de grade pana ce acestea vor deveni aurite
Mie mi-au intrat in cuptor, 3 tavi pline cu stele si braduti.

Et voila, brownie cu portocala si crocantele sarate,

Bon appetit !

Craciun frumos! 

Tarta cu pere

Povestea unei tarte cu pere, a pornit de la ideea de a face o tarta cu prune.
Azi dimineata, pana sa plec spre sala, o prea frumoasa mamica, a postat pe al ei cont de instagram, o tarta cu prune, ce arata demential.
Cat au fost prunele pe piata, mereu am amanat mometul de a face o tarta cu prune.
Recunosc, sunt influentata de ceea ce vad in jurul meu, sunt lucruri pe care le vad si imi plac, sunt oameni ce-i intalnesc si-mi plac, sunt carti despre care tot aud si mi le cumpar, sunt gusturi si retete ce vreau sa le reproduc. Ma straduiesc sa iau ce-i mai bun din jurul meu, sa dau la o parte lucrurile mai putin placute, sa creez emotii, nu doar prin mancare dar si prin felul meu de a fi.
Fiecare dintre noi suntem o inspiratie pentru cei din jurul nostru, putem fi din categoria " asa da " si " asa nu ".
Sa avem curajul sa ramanem noi insine, sa dam la o parte lucrurile care ne supara, prin orice mijloc terapeutic. Multi dintre noi o facem prin citit, prin dans, prin gatit, prin miscare, plimbari, s.a.
"Omul, din greseli invata!", este primul lucru pe care mi l-am amintit cand am pornit cuptorul.
Zilele trecute am facut un cheesecake pe care nu l-am mai adus aici, pe blog, din cauza faptului ca s-a ars putin mai mult pe blat, din cauza cuptorului ce nu mai are butonul gradat, acesta fiind inlocuit, iar focul a fost cam mare.
De data aceasta m-am asigurat ca flacara nu mai este atat de agresiva, si chiar daca tarta va sta putin mai mult in cuptor, sper doar sa iasa asa cum trebuie.
E normal atunci cand o patim, sa fim mai prudenti, sa avem mai multa grija, dar increderea si perseveranta sa nu dispara.
E normal sa dam gres, mai ales cand ne lovim de un lucru nou, si e normal ca acesta sa ne descurajeze, pe moment. Nu inseamna ca nu trebuie sa mai incercam, asta o putem face schimband tactica.
Nimic nu este imposibil, putem obtine tot ceea ce ne dorim, mai devreme sau mai tarziu, important este sa avem incredere si speranta ca lucrurile se vor aseza la timpul lor.
Si pentru ca nu am mai gasit prune pe piata, am ales sa fac o tarta cu pere si nuci care a iesit delicioasa, numai buna pentru o vreme atat de mohorata, dar totodata relaxanta.
Am observat ca vremea de afara ne influenteaza starea de spirit, cel putin pe mine ma linisteste.
Este adevarat ca nu mai detinem acelasi nivel de energie pe care il avem intr-o zi cu soare. Dar este momentul oportun de a ne reincarca bateriile, pentru zilele cu soare. :)
Pentru tarta cu pere, avem nevoie de urmatoarele ingrediente:
Aluatul este compus din:
7 linguri de ulei
7 linguri de zahar
7 linguri de apa
1 ou
1 praf de copt pe care l-am turnat direct in compozitie
un praf de sare
o esenta de vanilie
si faina cat cuprinde, pentru a ne da ocazia de a ne juca frumos cu aluatul reusind astfel sa il modelam.

Compozitia:
3-4 pere,
o mana de nuci,
esenta de migdale
2 lingurite de miere
30g unt

Feliem perele, nu foarte subtiri, si le lasam intr-un bol impreuna cu esenta de migdale.

Aluatul il pregatim in felul urmator:
Amestecam oul impreuna cu apa, zaharul, uleiul, esenta de vanilie, ajutandu-ne de un tel.
Adaugam praful de copt, praful de sare si faina de data aceasta amestecand cu mana toate aceste ingrediente, pana ce obtinem un aluat usor de intins.
Obtinem foaia de aluat, o asezam in forma si adaugam feliile de pere peste aceasta.
Punem nucile, turnam mierea peste compozitie si restul bucatelelor de unt.

Dam la cuptor pentru 50 de minute la o temperatura de 150 grade celsius.
Lasam tarta sa se raceasca pentru a o putea taia.

Et voilla, tarta cu pere si nuci, de sezon :)

Merge de minune cu inghetata de vanilie. 

Bon appetit!

Sa fie bucurie in bucatarie, si nu va descurajati daca nu va iese din prima :)

Paste cu pui si spanac proaspat

Un alt mod de a incheia o zi incarcata este acela de a gati.
Multi dintre noi incheiem ziua intr-un anume mod in care ne putem relaxa, eu cateodata prefer sa-mi inchei ziua ori prin a citi ,ori prin a gati. In ultima perioada recunosc ca m-am aruncat in lectura, si asta datorita unori carti si povesti frumoase pe care le-am descoperit ori mi-au fost recomandate.
Poate multi dintre voi va ganditi: are prea mult timp la dispozitie sa faca acest lucru.
Nu, e vorba doar de cum ne prioritizam lucrurile atat in timpul zilei cat si in viata, pentru a face ceea ce ne dorim, pentru a obtine lucruri, s.a.
Inainte de a avea jobul pe care il am la ora actuala, ceea ce imi ofera suficient timp la dispozitie in a face si alte lucruri, mult mai multe in afara de somnul dupa care tanjesc in anumite zile atunci cand ma intorc de la zbor, aveam un job full time, ceea ce presupunea 9 ore de munca ( 1h pauza ), plus doua zile pe saptamana libere, dintre care una era dedicata treburilor casnice, iar acelea nu erau mereu in weekend.
Era un job solicitant psihic, rabdarea imi era pusa la incercare zi de zi, intalneam fel si fel de oameni, insa totul tinea de atitudinea mea in fata lor.
Era o provocare pentru mine, fiecare client in parte.
Nu e greu dar nici usor atunci cand lucrezi cu oamenii, de foarte multe ori plecam incarcata negativ iar singurul lucru care ma deconecta de toata aceasta stare, era mersul pe jos de la job catre casa, dar si gatitul.
Fiecare dintre noi avem o pasiune, o pasiune ce ne ofera prilejul de a ne petrece mai mult timp cu noi insine. O pasiune care ne ajuta sa ne descoperim pe noi ca si oameni, care ne dezvolta si care ne da sansa de a fi intr-un univers doar al nostru.
Pentru asta trebuie sa avem timp, sa ne facem timp. Macar pentru acest lucru.
Tindem sa spunem ca nu avem timp de nimic, ca nu avem timp sa comunicam unii cu ceilalti, ca nu avem timp sa ne cunoastem, ca nu avem timp.
Totul tine de a ne face timp pentru ceea ce ne dorim, pentru ceea ce ne place si pentru ceea ce stim ca ne relaxeaza.
Iar daca nu avem timp acum pentru aceste lucruri, cand anume vom avea?
Sa ne gasim timp sa gatim pentru cei dragi daca nu pentru noi, acest lucru ii va bucura enorm.
Pe langa minunata cina pe care o veti pregati, voia buna va fi la locul ei, si ce poate fi mai frumos si placut decat prin a incheia ziua alaturi de cei ce iti sunt recunoscatori pentru mancarea delicioasa dar si pentru gestul in sine.
Sa ne apreciem mai mult unii pe ceilalti, fie ca ne gatesc ori incropesc cateva gustari de seara, acest lucru nu este facut doar la nevoie, dar si din dorinta de a ne arata iubirea, respectul si recunostinta unii in fata celorlalti.
Sper ca si de data aceasta, reteta este una foarte simpla, usor de abordat, iar gustul pe masura asteparilor.
Nu aveti nevoie de foarte multe ingrediente, pentru trei persoane, am folosit:
2 conserve de rosii cubulete
1/2 piept de pui dezosat si fara pielita
o capatana de usturoi
sare, piper
paste
ulei de masline
o caserola de baby spanac proaspat
o cutie mica de smantana pentru gatit
parmezan

Am pus apa la fiert pentru paste impreuna cu sare, iar dupa ce aceasta a ajuns in punctul de fierbere, am adaugat pastele, amestecand din cand in cand, lasandu-le la fiert atat cat scrie pe cutie, intre 8 si 10 minute.
Pieptul de pui l-am taiat cubulete, si l-am pus in 3 linguri de ulei de masline, impreuna cu sare si piper pentru a se rumeni.
Dupa ce puiul este gata, dam bucatile la o parte, iar in tigaia in care am pregatit puiul, peste ramasitele de pui ramase, vom adauga alte 3 linguri de ulei de masline, usturoiul tocat bucatele, sare, piper, rosiile cubulete, iar dupa circa opt minute de fierbere, vom adauga smantana lichida.
Amestecam aproximativ trei minute, dupa care vom adauga fruntele de spanac proaspat.
( nu stiu daca este gresit sau nu, dar intotdeauna obisnuiesc sa spal salata, frunzele de spanac, tot ce este intr-o caserola, curatat si ambalat ).

Amestecam iar dupa un minut adaugam si bucatile de pui, lasand astfel compozitia pe foc alte doua minute.
Dupa ce pastele au fiert, le vom adauga si pe acestea peste sosul format, e voilla...

Paste cu pui si spanac proaspat.

Bon appetito

Sa fie bucurie in bucatarie !

Tagliatelle de casa cu sos rosu si mozzarela

Sunt foarte multe luni de cand nu am mai scris. Ma uit in urma peste toate aceste postari si vad numai deserturi. Zambesc, stiind ca la inceput ma feream teribil de aceasta aventura frumoasa de a indulci papilele gustative ale apropiatilor mei si nu numai. Nu eram foarte sigura ca voi fi atrasa si de acest domeniu, al tartelor si al prajiturilor. Nici ceea ce fac in prezent nu ma duce la un nivel foarte inalt, insa faptul ca am putut evolua pana la un blat de tarta ori o choco lava, pentru mine este mai mult decat imi puteam imagina.
Sa fim ferm convinsi ca totul este posibil pe aceasta lume, indiferent de ceea ce ne dorim, putem avea si putem obtine la un moment dat, la timpul potrivit. Trebuie doar sa ne imaginam acolo, acesta fiind un START in obtinerea acelui lucru.
Ma feream in a achizitiona mici forme de prajituri, cantar pentru produse, masuri si nu numai, insa toate acestea le-am primit din partea prietenilor mei, care vedeau in mine un potential in prepararea deserturilor. M-au incurajat sa fac si acest pas si da, datorita lor am experimentat.
Reteta de astazi nu este un desert de fructe, ori un desert de ciocolata, ci este un "desert" al pastelor, cum vreau eu sa-l numesc; un " desert " ce-mi va aduce aminte de Roma si de experienta mea unica, intr-un oras plin de istorie la orice pas. Un oras in care doresti sa te pierzi, pentru simplul fapt ca oriunde vei ajunge, orice colt de strada, ori alee, va fi atat de special si magic.
Am redescoperit pe blog, o postare de acum 5 ani daca nu ma insel, o reteta pe care am realizat-o pentru un concurs ce avea ca premiu, un curs de gatit in cadrul Academiei Barilla din Parma si un alt curs de gatit undeva prin Roma. Nu ma aflam nici atunci la un nivel foarte ridicat, insa stiu ca totul s-a derulat cu ajutorul unor voturi pe site-ul respectiv. Nu m-am aflat nici printre primii 10 cei mai votati, insa tot mi-am imaginat  ca intr-o buna zi voi ajunge in Roma si voi servi cele mai bune paste cu speranta ca voi descoperi secretul acestora.
Si chiar asa a fost, tin minte ca in acele doua zile cat am petrecut pe acolo, orice loc in care intram, ma uitam peste al lor meniu, in cautarea ingredientului secret.
Eram ferm convinsa ca nu exista nici un alt ingredient supriza, fata de ceea ce stiam eu pana atunci in ceea ce priveste anumite retete de paste pe care eu le abordasem pana in acel moment.
Sunt o multime de tehnici in prepararea sosurilor pentru paste.
Acum 8 ani, mama mi-a trimis din Italia, doua " masini " de facut paste de casa, si spre rusinea mea, nici pana in momentul de fata nu le-am incercat. Inca am o reticienta in a framanta aluaturi, nu mi se pare un lucru foarte usor, si da, tot noi il putem face sa para usor. Si pentru ca azi voiam sa pregatesc o reteta de paste, dorul de Italia m-a facut sa ma gandesc la acele paste pe care le-am servit in Roma, paste facute de casa, ocazie cu care am rugat-o pe mama, sa le realizeze cu ajutorul acestei masini de facut paste, ca mai apoi eu sa ma ocup de sos.

Pentru aceasta reteta, puteti folosi orice fel de tagliatelle, deci nu va faceti griji. Daca totusi aveti asa ceva acasa, timp si rabdare, recomand totusi tagliatelle facute in casa.
Pentru aceasta reteta, aveti nevoie de urmatoarele ingrediente:

Paste - Tagliatelle, ( le gasiti atat la cutii,( 9-10 minute timp de fierbere ) cat si in varianta fresh de la frigider, ( 5-6 minute timp de fierbere ) si le recomand mult mai mult pe acestea. ).
Rosii in bulion, 1 conserva
Busuioc proaspat
Sare
Piper
Ulei de masline
O ceapa
3 catei de usturoi
Mozarella

Incepem prin a pune apa la fiert plus un strop de sare.
Cat fierb pastele, vom pregati sosul de rosii.
Calim ceapa, dupa care intr-un bol, vom adauga rosiile in bulion, usturoiul, ceapa calita, sarea si piperul. Le vom mixa cu ajutorul mixerului vertical, pentru obtinerea texturii fin cremoasa a sosului.
Adaugam din nou in tigaie pentru fierberea lui, iar cu doua minute inainte de stingerea focului, adaugam patru linguri din apa in care pastele au fiert, frunze de busuioc proaspat, si lasam sa fiarba.

Scurgem pastele bine de tot, turnam cativa stropi de ulei de masline, parmezan ras, adaugam peste acestea sosul de rosii, punem bucati de mozarella,  et voila..

Tagliatelle de casa cu sos rosu si mozzarela

Bon appetito! 

Gatiti cu bucurie in bucatarie! 

1 kg de emotii, pasiune, gatite cu bucurie in bucatarie !

Inca ma gandesc ce titlu sa ofer acestei postari, sper ca spre finalul acestei povestiri, sa am cea mai buna inspiratie.
Nu voi scrie despre o reteta, ci despre o mare bucurie la un eveniment special din viata unei foarte bune prietene. Pe aceasta cale vreau sa ii multumesc ca a avut curajul sa-mi accepte initiativa de a contribui cu putin la realizarea celei mai frumoase zile din viata ei si a familiei acesteia.
Am avut placerea de a pregati doua surprize dulci.
Emotii, ganduri : oare vor iesi asa cum trebuie? oare vor fi pe placul tuturor? cu siguranta nu voi dezamagi, si vorbim despre o surpriza, un lucru despre care am discutat doar cu ea iar in cazul in care nimic nu iesea conform planului nu era nicio problema, deoarece invitatii nu aveau idee ca voi fi implicata cu doua deserturi in acel candy bar. Ea nu avea idee despre ceea ce voi pregati, stia doar ca ma voi alatura cu doua deserturi.
Totul a decurs cum trebuie, deserturile au iesit delicioase, de fotografii nu mai vorbesc iar pe aceasta cale va " Multumesc!" voua, inca o data pentru ocazia de a-mi arata bucuria, placerea si pasiunea, si tuturor celor care s-au bucurat de ele, pe voi m-am bazat, v-am urmarit cu atentie expresiile fetelor in timp ce ati savurat atat tarta cat si cheesecake-ul. Multumesc !

Reteta de tarta de ciocolata este una secreta pe care nu o pot impartasi, insa,  reteta de cheesecake o gasiti intr-una din postarile mele -

> http://emylielafourmie.blogspot.ro/2016/07/cheesecake-cu-fructe-de-padure.html

Nu am mai scris de foarte multa vreme, pentru ca timpul nu mai mi-a permis atat de mult, m-am mai relaxat in bucatarie, rar ce-i drept, si pentru asta voi reveni curand cu o noua postare, o noua tarta, un nou dulce.

Multumesc Andreea Ionascu ( fotograf ) pentru poze. Ai dat culoare si " gust " preparatelor. :)

Supa crema de rosii

Probabil v-ati obisnuit ca mai toate postarile mele sa inceapa si cu o introducere ce are legatura cu acel preparat si la fel va incepe si povestea acestei retete.
Supa de rosii am pregatit-o de ceva timp, lipsa de inspiratie a facut posibila aceasta intarziere a retetei pe blog.
Dupa cum stim cu totii se apropie ultima perioada a anului in care ne mai putem bucura de prospetimea legumelor si a fructelor.
Vara a lasat in urma ei o multime de amintiri, pline de gust, savoare, trairi, momente frumoase, intalniri, rasarit la malul marii, atingerea nisipului in zori de zi si noapte de noapte, nopti albe si zile frumoase. Cu siguranta toamna nu ne va dezamagii.
Sunt o persoana careia ii place si adora sa petreaca mult timp in bucatarie, asta nu inseamna ca sunt o femeie la cratita. Atunci cand gatim din placere deja acest lucru devine o pasiune. Ne relaxam, meditam, da, pentru ca eu una ma concentrez la ceea ce am de facut ca totul sa iasa ca la carte iar gandurile rele, stresul, dispar ca din senin din mintea mea si astfel reusesc sa ma relaxez.
Emotia rezultatului final e cea care inca imi mai da batai de cap :)
Supa crema de rosii ma duce cu gandul la supa de gaina cu taieti de casa, pe care mama o facea cu atata dragoste si multa munca la acei taieti deliciosi. Ei bine, supa crema de rosii este o reteta extrem de usoara, rapida si foarte, foarte gustoasa atat calda cat si rece.
Am avut norocul sa prepar o supa crema de rosii, cu rosii de gradina si a iesit cel putin ge ni a la. Garantez !

Pentru supa crema de rosii, aveti nevoie de :

2,5kg de rosii. Cautati pe tarabe acum cat mai sunt, rosii, rosii mari. de obicei le gasiti la acele batranele ce culeg rosiile din propria gradina. Daca nu, puteti lua 2 conserve de rosii cubulete decojite de la Cirio.
1 sticla de rosii pasate Olympia, cea de 700 ml, daca nu ma insel.
smantana 35% grasime, veti avea nevoie cam de 2 linguri sanatoase, dar totul tine de gustul fiecaruia.
50g unt,
busuioc proaspat ori uscat
sare si piper.
crutoane ( felii de paine prajita unsa cu usturoi , musai )

Mod de preparare

Daca avem rosiile cumparate, le spalam bine, taiem cuburi mari si le punem la fiert 15 minute la foc mic acoperindu-le cu un capac timp in care amestecam dupa care adaugam sucul de rosii si lasam sa fiarba aproximativ 30 de minute la foc mic.
Avand rosiile din conserva, nu mai necesita acele 15 min de fierbere si le vom adauga impreuna cu sucul de rosii la fiert.
Dupa ce luam cratita de pe foc, adaugam 2 lingurite de busuioc sau o mana de frunze, ne ajutam de un mixer vertical si pasam totul. Daca aveti un blender, aveti grija sa raciti supa inainte ori sa realizati crema de rosii inaintea fierberii acesteia.
Ulterior adaugam smantana , untul, sarea si piperul si din nou mixam pentru cateva secunde.
Pregatim painea ... et voila ! Supa crema de rosii

Bon appetit,

Gatiti cu bucurie in bucatarie si totul va iesi frumos si gustos. Gatiti pentru voi, gatiti pentru cei dragi. 

Bomboane din musli si fructe proaspete.

Nneka - Restless

Pentru ca suntem in perioada de post, multi dintre noi am evitat produsele lactate si carnea in aceasta perioada. Eu recunosc ca am ales sa tin post cateva zile, consider ca am reusit cat de cat sa ma linistesc pe interior, iar postul sa nu tina doar de alimentatie. Nu am de gand sa intru in detalii despre cum percep eu postul acestor sfinte sarbatori. Sper doar ca multi dintre voi sa tineti post asa cum simtiti, sa reusiti sa va linistiti sufleteste, sa fiti mai optimisti, sa vedeti lucruri bune in jurul vostru chiar daca viata cateodata nu ne arunca in cele mai fericite situatii, sa vedem frumosul din noi si din cei de pe langa noi, chiar daca uneori tindem sa fim dezamagiti ori sa dezamagim.
Sa aveti parte de sarbatori linistite in compania celor dragi, sa va bucurati, sa traiti si sa fiti prezenti .
Revenind la reteta zilei noastre, bomboanele din musli si fructe proaspete a fost o imaginatie de moment, pofta de ceva bun si de post.
Nu stiu daca voi adapta in totalitate acest tip de mancare, raw vegan dar nici vegan. Nu consum foarte des carne, sunt mai mult lacto vegetariana. Insa sunt retete destul de usor de abordat, sanatoase, delicioase si satioase. Asta chiar este un lucru bun si poate satisface pofta oricarui gurmand.
Avem nevoie de urmatoarele ingrediente:
o banana
5 linguri de musli ( musli mix de fructe, seminte, caju si alune de padure )
o lingurita cu varf de scortisoara
un mar
dulceata sau miere

Mod de preparare:

Cu ajutorul unei furculite am facut banana piure, am dat marul prin razatoare, am adaugat musli, scortisoasa, am creat niste bilute peste care am picurat dulceata de visine.
Simplu, ce va spuneam... :)
Hai, sa aveti spor si voie buna in bucatarie.

Bon appetit ! 

Ficat cu legume la cuptor

What So Not - Touched ( Golan live drums bootleg ) 

Culori, curcubeu pe cerul gurii, cam asa as descrie reteta din aceasta seara. 

Stiu, este tarziu pentru a mai gati ceva la ora aceasta, asta daca nu cumva aveti vreo cina mai intarziata.:)

Ma intrebam cati dintre voi aveti curajul sa va asumati atunci cand comiteti o greseala, ca mai apoi sa o indreptati? Da, aceste lucruri sunt valabile si in bucatarie, nu numai in viata reala prin intamplari ce ne definesc ca oameni. 

Nu v-am povestit de o alta experienta de-a mea de prin luna Octombrie a anului trecut,  la un concurs de gatit, unde am dat-o in bara. Da, chiar am dat-o in bara rau de tot pentru ca a fost un fel de " cutia misterelor " cu o bucata frumoasa de pulpa de porc, patrunjel, usturoi, ceapa, vin, rosii cherry si alte ingrediente.

M-am inscris intamplator la acel concurs, cu o reteta de paste de pe blog, jurizarea s-a facut prin imaginea preparatului final si asa am ajuns sa gatesc pentru public si cu o jurizare la final. 

Nu este o scuza, promit sa refac la un moment dat reteta pe care am intentionat atunci sa o fac, cel mai probabil pentru tatal meu ca el nu are probleme daca consuma carne de porc. 

A fost o experienta placuta, din care am avut de invatat si  mi-am invins emotiile intr-un fel sau altul, dorindu-mi ca pe viitor sa gatesc pentru un public mai mare. 

Sa aveti curajul sa experimentati in bucatarie, din greseli sa invatati, sa nu va fie frica sa puneti mana pe o bucata de carne incinsa ori sa gustati dintr-un preparat fierbinte.

Golan - Who Left Me Open

Sunt niste poze pline de amintiri, experiente, trairi si provocari. 

Ei dragii mei, si acum sa revenim la reteta noastra din aceasta seara, maine sa aveti timp sa faceti piata si sa va bucurati de un preparat proaspat si sanatos.

Vom avea nevoie de urmatoarele ingrediente:

ficat de pui, 

sfecla

broccoli

spanac

ridichii

branza de capra

usturoi

sare, piper, ulei, 

Cantitatile sunt din ochi, pentru 3 portii, intr-o tava de 15/30 cm. 

Mod de preparare 

Curatam ficatul de pui, impreuna cu sfecla si broccoli-ul il punem intr-o tava peste care adaugam sare, piper , 200 ml de apa,  ulei si usturoiul zdrobind, lasandu-le la cuptor pentru aprox 30, 35 de minute la o temperatura de 200 grade celsius. 

Dupa ce legumele si ficatul de pui s-au facut, le asezam in farfurie, peste care vom adauga spanac proaspat, ridichii feliate si branza faramata.

Eu am asezonat totul si cu cateva picaturi de lamaie. 

Simplu, nu? :) 

Bon appetit ! 

Piept de pui cu dulceata de ardei si rosii cherry

Cesare Cremonini - Mondo

Ne intoarcem putin la frumoasa mea vizita din Italia. De ce spun asta? Pai.. ingredientul surpriza de azi, este dulceata de ardei iute. Recunosc, este prima data cand o folosesc intr-un preparat culinar. Povestea ei este urmatoarea. Intr-una din zile, am decis sa mergem sa vizitam doua orase cu o istorie frumoasa in spate. Si anume, Alberobello ...

si Matera...

In ambele orase, aproape la fiecare magazin dadeam peste dulceata de ardei iute. Chiar in Matera, am nimerit la o degustare de dulceturi, asistand frumos la prezentarea acestora si istoria din spatele preparatelor. Dulceata de ardei iute folosita azi in reteta nu este cumparata din Italia, ci preparata chiar aici la noi de un prieten drag. Curcubeu pe cerul gurii, va asigur. O combinatie de arome intre dulce, picant/iute, acrisor :)

Vremea urata de afara, nu m-a impiedicat sa pregatesc de mancare, iar pentru pieptul de pui cu dulceata de ardei iute care de altfel este ingredientul surpriza de azi, avem nevoie de  :

2 piepti de pui
250g rosii cherry

masline fara samburi
ulei de masline
oregano
sare, piper
dulceata de ardei iute ( daca stiti deja sa preparati o asemenea minunatie va felicit, daca nu, va promit ca voi veni cu reteta minune in curand, pe blog )

Ca si garnitura, am folosit piureul de cartofi. Am fiert cartofii, i-am sfaramat, apoi i-am mixat impreuna cu 4 linguri de lapte, un strop de ulei de masline, sare si piper.



Ligabue - Il muro del suono

Mod de preparare :

Se incinge cuptorul la 200grade celsius.
Asezam bucatile de pui intr-o tava, le stropim cu ulei de masline, le ungem cu dulceata de ardei iute, presaram oregano si sare. Acoperim cu o folie de aluminiu si o lasam in cuptor pentru 7 minute.

Indepartam folia de aluminiu, adaugam rosiile cherry si maslinele si le dam din nou la cuptor pentru aprox 20-25 de minute. 

Et voila... Piept de pui cu dulceata de ardei iute si rosii cherry.

Servim alaturi de piure de cartofi, ori cartofi nature.

Bon appetit ! :)